OBIECTIVE DE VIZITAT ALE BISERICII FRANCISCANE

Biserica se află pe strada Mihai Viteazul (Zekesch) la care este ataşată dinspre nord mănăstirea franciscană de odinioară. Cele două clădiri sunt ordonate în jurul unei curţi interioare.

Biserica este compusă dintr-un naos lat şi dintr-un sanctuar alungit, cum se obişnuia în perioada respectivă, octogonal închis pe cinci laturi, la care este ataşată dinspre vest de-a lungul secţiunii arcadelor o capelă şi ea octogonală închisă pe cinci laturi. Clădirea este dominată de un turn gotic ridicat deasupra sacristiei. Frontispiciul estic este susţinut pe diagonală de două contraforturi, iar deasupra intrării principale se înalţă un portic cu caracter istoricizant. Specificul spaţiului interior este marcat de arhitectura barocă a naosului completată de goticul târziu al altarul. Naosul lat este închis cu arcade boltite sprijinite de coloane masive, iar în sanctuar s-a păstrat  în original bolta în plasă susţinută de console. Ferestrele medievale din naos au fost schimbate cu unele în stil baroc cu semiarcade, iar în sanctuar au rămas cele cu ogive specifice goticului târziu. Pe latura vestică se află un balcon ornat cu stucaturi decorative arcuite central.

Suprafeţele boltite de sub balcon sunt bogat ornate tot cu stucaturi decorative aurite, dominate de motive reprezentând liane şi scoici. Pe marginea balconului se situează un parapet ornat cu capete de cherubi, iar pe lateral, mărginit de îngeri suflând în goarnă, aşezat central este blazonul în relief al ordinului, iar deasupra medalionul cu înscrisul ce aminteşte de ctitori. Partea superioară a medalionului se închide cu blazonul guvernatorului Haller János şi a soţiei sale Dániel Zsόfia ornat de asemenea cu stucaturi decorative. Înscrisul:

E

MUNIFICIENTIA

Excellentissimi Domini Domini Comite

JOANNIS HALLER de HALLERSTEIN

Principatus Transylvaniae Gubrnatoris

ac

CLARAE Consortis Ejusdem Excellentissimae Dominae

SOPHIAE DANIEL

SvrreXere ChorVs ForniX a DiaCsaCabeLer

 SIC tria sincerino Clarior aVIa Deo.

Mobilierul cel mai important al naosului sunt amvonul respectiv altarele laterale. Pe parapetul amvonului sunt pictate portretele celor patru evanghelişti, iar coroana acestuia este dominată de chipul lui Cristos. Altarele laterale au fost ridicate de către două personalităţi din vremea reconstrucţiei bisericii şi anume baronul Bornemisza János şi consultantul juridic laic al mănăstirii Szentiványi Mihaly. Ambele sunt structurate identic: deasupra menzei se află tabloul pictat al Sfântului Patron, încadrat de doi stâlpi, iar deasupra, într-un fronton încadrat de stâlpi spiralaţi, este o altă reprezentare străjuită de două statuete. Altarul nordic dedicat lui Sfântul Francisc de Assisi a fost ridica de către Szentiványi Mihaly al cărui blazon este situat desupra picturii care îi reprezintă pe Francisc Maica Sfântă şi Iisus. Pe altarul sudic este situat blazonul lui Bornemisza János şi a soţiei sale deasupra picturii ce-l înfăţişează pe Sfântul Anton de Padua. Pe laturile naosului mai sunt trei altare laterale cu structuri repictate. Între ele se află picturi baroce reprezentând Sfânta Familie şi Sfânta Cruce. Pictura din altarul dedicat Sfintei Elisabeta datează din secolul XIX.

În interiorul capelei sudice, care a fost transformată în cripta familiei Haller, azi se află un altar sfinţit dedicat lui Sfânta Terezia din Lisieux. Pe frontispiciul altarului care iniţial a fost ridicat în cinstea lui Sfântul Ioan Nepomuk este reprezentată Sfânta Treime, iar pe lateral sunt statui ale sfinţilor ajutători. Cel care a reconstruit capela şi a comandat altarul este Haller János împreună cu soţia lui Dániel Zsόfia. Ca mărturie stă blazonul lor dublu aurit pe cornişa de încoronare, respectiv stema cu stucaturi colorate al familiei de pe bolta ce închide sanctuarul capelei. Funcţia iniţială a capelei era cea de criptă, iar dovada acesteia o constituie cele două monumente funerare din peretele sudic (placa din marmură neagră al generalului grof Leopold Stürgkh decedat în 1853 şi al soţiei grofului Mikes Antal, placă funerară barocă), iar lângă ele simbolurile ce se ivesc între lianele ornamentelor stucaturii cum ar fi craniul aşezat pe tibii cu un şarpe ce se unduieşte din el, clepsidra, lumânarea şi floarea frânte ambele de lovitura unei coase. Elementul principal al sanctuarului din biserică este altarul central realizat în stil rococo. Remarcabil este faptul că păstrează structura specifică comunităţii franciscanilor care permite schimbarea imaginilor din altar în funcţie de sărbătoarea liturgică. În lateral se află figurile Sfinţilor Petru şi Pavel, respectiv cei doi regi sfinţi maghiari Sfântul Ştefan şi Sfântul Ladislau. Toată compoziţia se închide deasupra într-un fronton ce reprezintă Sfânta Treime în basorelief. În sanctuar se mai află pe latura sudică un stand în stil rococo realizat în aceeaşi perioadă cu altarul. Una din elementele medievale păstrate este uşa în stil gotic târziu de la sacristie care duce spre sacristia acoperită şi ea cu o boltă în plasă. În apropierea uşii se vede o tăblie cu un înscris din 1721 care aminteşte de momentul retrocedării mănăstirii. Tot în categoria elementelor medievale poate fi amintit şi un fragment dintr-o frescă de pe peretele estic din spatele altarului rococo, ce reprezintă Răstignirea şi care a fost descoperit în timpul recentelor lucrări de restaurare.